Despre proiecte și alte ocazii

Îmi pun acum câteva întrebări pe care nu le-aș fi avut în atenție în alte circumstanțe. Aleg de exemplu, unul dintre proiectele mele speculative, din aria propriilor preocupări. Mă pot gândi, astfel, chiar la sensul gândirii speculative ca atare în contextul practicilor cotidiene. Mă interesează, într-una din temele mele de reflecție, modul în care putem folosi gândirea speculativă ca instrument strategic. Și, în procesele critice, analitice și uneori creative ale exercițiilor mele reflexive am parte de câștiguri, de pierderi, de reveniri, de pași înainte, de pași înapoi. Lucrurile sunt vii în tot acest proces și lucrul acesta mă bucură cel mai mult. 

Pasiuni

Cesar este o ființă ciudată. Din multe puncte de vedere. Uneori, așa vrea Cesar să fie. Alteori doar i se întâmplă să fie așa. Un simplu exemplu poate fi dat atunci când vorbim despre indicatori și despre evaluarea rezultatelor.

Fiind vorba despre un sistem, o organizație, un proiect, o comunitate, atunci când vorbim despre Cesar, ar trebui, în sistemele clasice de management, să precizăm foarte clar indicatorii cheie. Ei ar desena harta succesului pentru o idee, mai ales pentru faptul că ideea este una nebună.

Dar surpriza și nebunia vin și pe acestă cale. Pentru că nu stabilim indicatori. Sau, mai precis, nu desenăm indicatori clari, din punct de vedere cantitativ și chiar calitativ.

Cu totul altfel despre gândirea critică

Și, ca în cazul oricărei întrebări simple, răspunsul se complică semnificativ în chiar momentul în care încerc să-l formulez. Deodată întrebarea devine una urgentă. Se desprinde de pe propria sa osatură și devine un exercițiu speculativ.
Exercițiile speculative au marele merit că sunt acțiuni în spirală. Reflecția se transformă în reflexie și invers. Dar tot aici apare și riscul spiralării infinite. Pentru că reflecția care se plimbă cu oglinda în mână cade pradă plăcerii speculative, dar se și poate bloca într-un narcisism al cunoașterii.

Un simbol: departamentul Cesar

Prin anul 2010, la un institut al filialei din Iași a Academiei Române, mi-am adus aminte de sfatul primit în 1994 și mi-am exersat unul dintre mofturile pe care mi le puteam permite în exercițiul libertății din lumea academică. Cu sprijinul lui Teodor Dima și al lui Bogdan C. Simionescu, am înființat un departament de cultură și tehnologie digitală. Cu un nume destul de nătâng, pe măsura entuziasmului de atunci: Departamentul pentru Cercetarea Tehnologiilor Digitale Discursive.
Și, în această aventură, s-a prins și colega noastră, Irina Frasin. Doi absolvenți de filosofie, unul cu apucături de hermeneutică și altul cu pasiuni pentru filosofia culturii și Alexandru Macedon, s-au trezit, într-o zi, cu o cameră cu un mic hol și un mic departament în brațe.

O lună cât să încapă într-un calendar. O hermeneutică

Acum nu mai contează în primul rând faptul că am avut un număr x sau un număr z de livrabile, un număr x sau un număr z de interacțiuni cu beneficiarii, un număr x sau un număr z de acțiuni de excelență a cunoașterii. Contează mai mult că un simulator analitic al fezabilității s-a transformat, într-un sens de autopoiesis, într-un sistem cu o ontologie organică. Mai mult chiar și decât atât, ontologia organică a lui Cesar s-a suprapus pe epistemologia sa sistemică. Această lună de simulare a demonstrat primul principiu la care lucrăm de ceva vreme în teoriile de fundamentare pentru gândirea sistemică: realitățile fac cuvinte în chiar aceeași măsură în care cuvintele fac realități; și invers.

Ce este excelența

Astfel, excelența este într-o atât de mare măsură inovativă încât cred că o putem înțelege doar în sens exploratoriu și, totodată, în sens speculativ. Pentru a mă situa în orizontul excelenței, trebuie să caut, trebuie să fiu atent la deschiderile care îmi apar și trebuie să îmi dau seama în ce măsură mă schimbă întreaga această experiență. Nu știu în ce măsură poate oferi lămuriri acest scurt text. Sigur nu provoacă definiții și conceptualizări și sigur nu rafinează manualul ideii de excelență. Dar îmi dau seama că mă ajută, totuși, cu ceva. Pentru că îmi indică tocmai ceea ce nu poate fi excelența.

Scufița roșie și Scufița sistemică

Nu am întrebat-o noi ce mai face și pe unde se mai cărăbănește, dar ne-am dat seama că s-a aciuat pe lângă noi nu doar Scufița Roșie din poveștile noastre gastronomice, ale noastre și ale lupului, bineînțeles. Dincolo de rolul de Scufiță Roșie, atent marketat de generații și generații mâncăcioase, arătarea zglobie, în marginea unui exercițiu de brainstorming (inovare participativă, după cum i se mai spune), și-a apropriat aproape instantaneu și rolul de Scufiță Sistemică.

Food2030 Networks Conference in Brussels

In the workshop dedicated to food waste projects, the living labs (LL) current situation was put into discussion. And, in this context, the centers of excellence are considered strategic solutions for systems transformation. Most of the participants in the workshop agreed that an LL-based center of excellence is a good approach to putting to work systemic strategies for systems transformation. The Cesar2030 Center of Excellence will embody this strategy and implement it in a systems-thinking way. 

Veriga hermeneutică

Favorizăm din ce în ce mai mult în noua scolastică diferențe care țin de vechea clasificare a cunoașterilor și științelor. Potrivit acesteia, orizontul cunoașterii este populat de științele naturii și științele omului. Dincolo de toate variațiile posibile și de adaptările pe transversală, de exemplu, în clasificarea cercetării în fundamentală și aplicată, gândirea sistemică din centrul Cesar2030 este interesată mai ales de hiatusul ca atare. De linia de demarcație, care uneori este un spațiu de joncțiune, dar, de cele mai multe ori, constituie un interval al rupturii. Astfel, chestiunea în joc ridică o provocare metodologică și nu una simplă, ci chiar sistemică.

Forma cunoașterii

În întâlnirile pe care le-am avut tot mai des cu Cesar, nu am putut să nu remarc faptul că avem despre cunoaștere mai curând o reprezentare materială. Ne este foarte ușor să ne raportăm la cunoaștere ca la un obiect. Iar expresii precum producția de cunoaștere, transferul de cunoaștere nu fac decât să fixeze și chiar să consolideze un astfel de mod de a înțelege cunoașterea ca atare. În exercițiile noastre narative sau chiar speculative, nu ne debarasăm, neapărat de funcțiile, procesele, efectele, dinamica, temporalitatea sau chiar traseele cunoașterii. Dar le atribuim mereu unei structuri, nu unui proces. 

Cesar the Cat got his 9 lives

Sometimes, Building Cesar is the dream of a cat. Or cat of a dream. Or wagging the dog. Anyway, sometimes Cesar is dreaming about being a cat. On the other hand, Cesar the Cat finally got his 9 lives. Timisoara Branch of the Romanian Academy and Stefan cel Mare University of Suceava joined Cesar2030 Consortium.
9 partners, 7 cities, and 5 development regions are giving together the new form of Cesar.

O primă etapă – Diversitatea

Deși nu au fost proiectate în acest mod, acțiunile noastre au început să se structureze atât pe teme, interese și așteptări, cât și pe cronologii comune, care dau demersului nostru o anumită etapizare. Se pare că, dincolo de intenția noastră explicită, lucrurile s-au așezat în jurul unor noduri de obiective și pe linia unor perioade de lucru bine delimitate. Astfel, cred că a trecut o primă etapă. Una în care putem spune că a fost vorba de o organizare internă. Și în care parteneriatul și-a trasat principalele direcții de colaborare pe verticală și orizontală.

First Book of Cesar

Când suntem pasionații, putem cădea pradă ușor demonului mesianismului. Mai ales când sunt în joc argumente puternice și proiecții pe termen lung. Iar dacă începem să scriem și la cartea First Book of Cesar, rețeta e perfectă. De fapt, nu se numește First Book of Cesar. Dar nu puteam rata efectul retoric de dragul acurateții în legătură cu un simplu titlu. Titlul cu adevărat adevărat este Building Cesar – Modele de bune practici în dezvoltarea proiectelor din ecosistemele de cunoaștere. E mult mai cuminte, dar tot are ceva conspirativ. 

Cesar the Argument

Și așa s-a născut Cesar the Idea. Care, apoi, avea să-și joace toate rolurile integrării sistemice, luând, pe rând, formele cele mai exotice: Cesar the Book, Cesar the Cat, Cesar the Castle, Cesar the Library, Cesar the Iceberg. Și multe altele care așteaptă să nI se înfățișeze. Și, pentru că orice idee se fixează la început în metadatele ei, Cesar și-a asumat primul rol de vector și promotor al strategiei Food2030, cu un accent deosebit pus pe ideea de reziliență, sustenabilitate în cunoaștere și acțiune, durabilitate la nivel strategic și dinamică integrată, dată de abordarea sistemică.