Îmi atrage atenția o întrebare de lucru pe o platformă de socializare. Platforma este una specializată în comunitățile de cunosștere și întrebarea capătă astfel o greutate în plus. Chestiunea aruncată în joc pare una destul de simplă: ce trebuie să facem pentru a ne dezvolta gândirea critică?
Și, ca în cazul oricărei întrebări simple, răspunsul se complică semnificativ în chiar momentul în care încerc să-l formulez. Deodată întrebarea devine una urgentă. Se desprinde de pe propria sa osatură și devine un exercițiu speculativ.
Exercițiile speculative au marele merit că sunt acțiuni în spirală. Reflecția se transformă în reflexie și invers. Dar tot aici apare și riscul spiralării infinite. Pentru că reflecția care se plimbă cu oglinda în mână cade, într-adevăr, pradă plăcerii speculative, dar se și poate bloca într-un narcisism al cunoașterii.
Și, cumva, cred că tocmai aici se joacă posibilitatea de a răspunde la întrebarea de pe platforma de socializare. Cred că îmi pot dezvolta gândirea critică doar atunci când îmi asum în mod speculativ plăcerile de a intra și de a ieși din cunoașterile mele. Trebuie să îmi regăsesc plăcerea de a cunoaște și trebuie să cad cu o grijă sporită în desfătările ei.
Pentru mine cred că lucrurile ar trebui să înceapă prin încercarea de a ne recâștiga plăcerea de a gândi și de a cunoaște.
#Cesar #BuildingCesar #Excellence #ARFI #FILL #Cities2030 #Cesar2030
