În întâlnirile pe care le-am avut tot mai des cu Cesar, nu am putut să nu remarc faptul că avem despre cunoaștere mai curând o reprezentare materială. Ne este foarte ușor să ne raportăm la cunoaștere ca la un obiect. Iar expresii precum producția de cunoaștere, transferul de cunoaștere nu fac decât să fixeze și chiar să consolideze un astfel de mod de a înțelege cunoașterea ca atare. În exercițiile noastre narative sau chiar speculative, nu ne debarasăm, neapărat de funcțiile, procesele, efectele, dinamica, temporalitatea sau chiar traseele cunoașterii. Dar le atribuim mereu unei structuri, nu unui proces.
Este poate un efect al discursurilor epistemologice care au pus în discuție cunoașterea, subliniind o anumită urgență cu privire la situația acesteia, punând în joc mereu chestiunea valorii cunoașterii, a locului ei la fundamentarea societăților reziliente, la principiile pe care le afișează ca un fel de poster, la interacțiunile și efectele pe care le determină și pe care aș spune chiar că le solicită.
În acest sens, nu cred că este vorba despre instituirea unui nou concept al modului în care înțelegem cunoașterea. Cred că efectele vor ține mai curând de o anumită amenajare interioară, de un design narativ cu care vom aranja ideea de cunoaștere în discursurile noastre. Altfel spus, nu cred că avem de a face cu o schimbare de paradigmă.
Dar, în marginea unui astfel de efect, oricât de în serios l-am lua sau nu, cred că devine interesantă o întrebare. Una stârnită mai curând pe linie ludică, într-o ordine în care creativitatea ajunge să dicteze celorlalte rațiuni. Nu pot să nu mă întreb, astfel, și să devin chiar curios cu privire la următoarea chestiune: ce formă are cunoașterea atunci când ea ne apare în modurile noastre de gândire mai curând ca un obiect, decât ca un proces, așa cum ne obișnuiseră științele și poveștile educației?
Bineînțeles, nu voi oferi niciodată seriozitatea epistemologică unei astfel de întrebări. Nu o voi ridica la rang de vector conceptual. Dar curiozitatea mi-aș permite-o. Așadar, cu toată curiozitatea pe care mi-aș putea-o permite: ce formă are cunoaștere?
