Cesar's Blog

O primă etapă – Diversitatea

22 February 2024

Codrin Dinu Vasiliu

Deși nu au fost proiectate în acest mod, acțiunile noastre au început să se structureze atât pe teme, interese și așteptări, cât și pe cronologii comune, care dau demersului nostru o anumită etapizare. Se pare că, dincolo de intenția noastră explicită, lucrurile s-au așezat în jurul unor noduri de obiective și pe linia unor perioade de lucru bine delimitate. Astfel, cred că a trecut o primă etapă. Una în care putem spune că a fost vorba de o organizare internă. Și în care parteneriatul și-a trasat principalele direcții de colaborare pe verticală și orizontală.

Building Cesar

O primă etapă – Diversitatea

Deși nu au fost proiectate în acest mod, acțiunile noastre au început să se structureze atât pe teme, interese și așteptări, cât și pe cronologii comune, care dau demersului nostru o anumită etapizare. Se pare că, dincolo de intenția noastră explicită, lucrurile s-au așezat în jurul unor noduri de obiective și pe linia unor perioade de lucru bine delimitate. 

Astfel, cred că a trecut o primă etapă. Una în care putem spune că a fost vorba de o organizare internă. Și în care parteneriatul și-a trasat principalele direcții de colaborare pe verticală și orizontală. 

La nivelul general, mai întâi s-a stabilit parteneriatul care a stat la baza dezvoltării întregii alianțe. Filiala Iași a Academiei Române a înaintat propunerea de colaborare unui prim partener potențial. Și, spre bucuria tuturor, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a manifestat același interes pentru un viitor centru de excelență, centru care să se cheme Cesar, mai precis Cesar2030, ca să nu uităm, parcă, faptul că ne așezăm sub semnul strategiei Food 2030. 

Doi parteneri și un nume au fost suficiente pentru a crea cadrul de ideație pentru cum trebuie să arate viitorul centru, atât pe linie de identitate și infrastructură, cât și pe linie de consorțiu. 

Acești primi doi parteneri au destule lucruri în comun. Există tradiții de colaborare, există interese comune pe linie de dezvoltare și transfer de cunoaștere, există teme care apropie activitățile specifice ale celor două organizații. Dar, pe linie de creativitate, cred că mai curând diversitatea a contat cel mai mult. Acea diversitate care, în sens pozitiv, poate fi înțeleasă ca diferență subtilă a contat cel mai mult în conturarea argumentului că abordarea noastră trebuie să fie una pe măsura complexității provocărilor din sistemele alimentare reziliente. Pentru că, din oferta domeniilor pe care le-a scos pe piață finanțatorul, domeniul sistemelor alimentare reziliente ni s-a părut că poate crea, potrivit intereselor noastre de inovare, cele mai multe conexiuni. 

Și ce soluție mai la îndemână ni s-ar fi putut ivi decât metodologiile gândirii sistemelor (systems thinking), la care noi deja lucram în proiectul Cities2030, proiect care are în comun cu noi atât aria de adresabilitate, și anume sistemele alimentare, cât și modul de abordare, adică prin instrumente și metode sistemice de inovare și de fundamentare a gândirii strategice. 

A fost momentul în care ne-am dat seama că lucrurile se pot lega frumos chiar la nivel sistemic, pe linia acțiunilor în care deja eram angrenați. Și, din punct de vedere logistic, am luat câteva decizii care s-au dovedit a fi cele mai potrivite. 

În primul rând am decis să punem totul sub semnul gândirii critice de tipul systems thinking. Altfel spus, în linii mari, să găsim soluții integrate prin care să abordăm sistemele alimentare din toate punctele de vedere, identificâmndu-le, conform primului principiu dezvoltat în metodologia noastră, că sistemul alimentar este unul rezilient dacă este echivalat, pe linia gândirii critice, cu ecosistemul de cunoaștere. 

În al doilea rând, tot pe aceeași direcție, ne-am dat seama că avem nevoie de un spațiu de lucru public. Pentru a declanșa comportamente de inovare, analiză critică și reglare participativă a ideilor, narațiunilor și soluțiilor propuse pentru implementare. 

Astfel ne-am decis să folosim, pe linie de ecosistem de cunoaștere, cele două laboratoare vii (living labs) pe care le activasem deja în proiectele Cities2030 și RURALITIES: Food for Iasi Living Lab (pentru sistemele alimentare urbane) și RoRuralia Living & Policy Lab (pentru dezvoltarea sistemelor rurale). 

Pe linie de infrastructuri integrate, ne-am decis să corelăm trei câmpuri de acțiune: grupul care era în creștere cu fiecare idee aruncată în joc, spațiul public pentru experimentare, ideație și conceptualizare și platforma web cesar2030.eu pentru dezvoltarea culturală digitală a proiectului nostru. 

În plus, din pură coincidență, ne-a venit în ajutor și faptul că titlul proiectului nostru (Centrul de Excelență pentru o Socio-Economie Alimentară Durabilă, Sustenabilă și Rezilientă în acord cu strategia europeană Food 2030) s-a îmblânzit frumos și ca de la sine sub acronimul Cesar. Acronimul Cesar a devenit un aliat extrem de puternic pentru toate acțiunile noastre de inovare și promovare. Inițiativa noastră și-a primit brandul, mnemotehnica și chiar spațiul de joc pentru tot felul de comportamente narative creative. 

Pornind de la acești catalizatori, ne-am dat seama că un centru de excelență așa cum ni se potrivește nouă trebuie să funcționeaze ca un consorțiu de grupuri de cercetare. Grupurile de cercetare, pe care ne-am hotărât să le gândim ca niște laboratoare vii (living labs), trebuie să fie autonome, dar trebuie să funcționeze în mod integrat și cu sprijin absolut din partea consorțiului și al centrului. 

Astfel, pe linie procedurală, ne-am stabilit următoarele două cerințe: totul trebuie gândit sub semnul științei deschise (open science) și în legătură integrată cu tema socio-economiei sistemelor alimentare. Ulterior, a mai apărut o regulă. Ceva mai comică, dar la fel de utilă: totul se comunică pe Google Drive. 

Pe linie sistemică, am gândit 22 de laboratoare vii, care să acopere absolut toate temele importante pentru o înțelegere sistemică a ecosistemelor alimentare. 

Și lucrurile au început să crească. 

Cu sprijinul colegilor și colegelor noastre, am reușit să convingem să ni se alăture actori importanți din sistemele noastre aliementare urbane și rurale: Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu, Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Institutul de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” Iași,Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău. 

Ne-am fi dorit să atragem în consorțiul nostru și alți colaboratori strategici. Dar regulile competiției din această rundă de finanțare au produs anumite incompatibilități la nivelul sistemului de dezvoltare a proiectelor. În această privință, la sfârșitul competiției, vom face anumite recomandări reprezentanților specifici, pentru îmbunătățirea cadrului și politicilor de finanțare în aceste contexte de cercetare, inovare și transfer de cunoaștere în sistemele alimentare. 

În plus, tot această abordare a produs și fenomene de consolidare  a intereselor de cercetare și transfer de cunoaștere încă din perioada de conceptualizare a proiectului. Astfel de fenomene apar de obicei în prima perioadă de implementare a proiectelor. Se pare că abordarea noastră favorizează comportamente strategice de dezvoltare a proiectului încă din perioada conceptualizării și propunerii pentru finanțare. 

Și tot aici trebuie precizat un alt lucru important: aceste comportamente de consolidare, pe care noi deja începem să le dăm denumirea metodologică de comportamente de clusterizare internă, favorizează aparția grupurilor de acțiune pe termen mediu și lung, sub aceeași agendă de cunoaștere și transfer, și pe linia unei strategii construite în comun și de comun acord. 


Credem, astfel, că am trecut printr-o primă etapă și intrăm acum sub setul unor noi provocări. În perspectivă și pe linia intuițiilor pe care ni le permit acțiunile de până acum, credem că urmează perioada de structurare conceptuală, ideologică și strategică pentru cele 22 de laboratoare vii (living labs). Dar despre acestea vă vom povesti data viitoare.