Cesar este o ființă ciudată. Din multe puncte de vedere. Uneori, așa vrea Cesar să fie. Alteori, doar i se întâmplă să fie așa. Un simplu exemplu poate fi dat atunci când vorbim despre indicatori și despre evaluarea rezultatelor.
Fiind vorba despre un sistem, o organizație, un proiect, o comunitate, atunci când vorbim despre Cesar, ar trebui, în sistemele clasice de management, să precizăm foarte clar indicatorii cheie. Ei ar desena harta succesului pentru o idee, mai ales pentru faptul că ideea este una nebună.
Dar surpriza și nebunia vin și pe acestă cale. Pentru că nu stabilim indicatori. Sau, mai precis, nu desenăm indicatori clari, din punct de vedere cantitativ și chiar calitativ. Nu măsurăm cu metrul, cu pasul, cu kilogramul, cu coduri de culoare, fonturi cu serife sau fără serife.
Mizăm pe tendința organică a unui sistem de a se dezvolta și de a se exprima în cea mai bună variantă a sa posibilă. Semnificația unui sistem (atât cea semantică, dar și cea pragmatică) este dată de funcționarea sa organică, de comunitatea, funcțiile, structurile, conceptele, narațiunile și valorile care sunt tranzacționate la nivelul socio-simbolic al sistemului.
În această paradigmă a strategiei Cesar, stimulăm participarea afectivă. Stimulăm pasiunile, creșterile și descreșterile emoționale. Pentru ca un sistem să iasă din formalismul și proceduralismul său (date în mod constitutiv de simpla existență a sistemului, ca entitate structurată și formată strategic) avem nevoie de o comunitate care să pună pasiune în ceea c e face.
Încurajăm, în limitele morale, nebuniile pasiunii și ideea că trebuie să facem chiar ceea ce ne place. Și aceste idei nu funcționează decât acolo unde există nebunie și pasiune. Pentru că ideea este simplă, de-a dreptul tautologică: Pasiunea este indicatorul organic cheie al pasiunilor.
#Cesar #BuildingCesar #Excellence #ARFI #FILL #Cities2030 #Cesar2030
