Cesar's Blog

Prins între vagoane

23 February 2025

Ioan Sebastian Brumă

Te-ai băgat între vagoane, ai un peisaj frumos, îți flutură vântul prin plete (dacă le ai, la mine nu e cazul) dar ți se și lipește cămașa de piept iar pe spate te trece un fior rece. Unde te poziționezi, în ce  Pat al lui Procust, la Ingineria Resurselor Animale și Vegetale sau la Științe Economice și Administrarea Afacerilor? În ce cutie cu ghilotine trebuie să îți pui singur rezultatele tale, după 20 și un pic de ani de muncă?

Building Cesar

Prins între vagoane

Interdisciplinaritate în cercetare sau cercetare interdisciplinară?

Din când în când, din an în Paști, suntem evaluați. Calitativ și cantitativ. Mai mult cantitativ.

De cele mai multe ori avem impresia că suntem pe o direcție corectă, că suntem utili societății, că ne merităm leafa, că ziua de 14 a fiecărei luni nu este doar un prilej de bucurie materială ci o răsplată a efortului depus. Dar asta ține doar de propria conștiință.

De mulți ani în sistemul românesc de cercetare nu s-a mai putut avansa în grad. Dacă aveai noroc să se vacanteze câte un post superior, să te înscrii la concurs și să-l câștigi, te puteai considera fericit. Așteptarea e chinuitoare. Așteptarea îți hrănește o stare de frustrare de nedescris, mai ales atunci când te uiți în jur și observi că unii colegi au fost mai norocoși. 

Dar a venit o nouă lege, în beneficiul cercetătorilor. De acum se poate avansa în grad dacă depășești cu minim 50% cel puțin 2/3 din criteriile minime, cu condiția să existe resurse financiare. Și legea trebuie pusă în aplicare. Și cercetătorii se agită, dar și angajatorii. De cele mai multe ori avansările în grad se analizează din timp, că de, există un impact bugetar ce trebuie atent cântărit, iar sumele în plus trebuie prevăzute în bugetul anual consolidat al instituției din care faci parte. Mi se pare corect, angajatorul trebuie să-și facă iarna car și vara sanie, să poată asigura anvelopa salarială.

Dar spuneam ceva de procente, de criterii minime. Care criterii? Care domenii? 

Pentru fiecare domeniu de cercetare există anumite obiective, materializate prin criterii cantitative ce trebuie atinse, și depășite, pentru a putea să ai pretenții, tu, cercetătorul de rând, să avansezi pe un grad superior.  

Sistemul de cercetare din România este structurat pe 35 de comisii. Avem Comisia de Matematică, Comisia de  Filosofie, Comisia de Ingineria Resurselor Animale și Vegetale, Comisia de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Comisia Artele Spectacolului și Muzică, Comisia de Teologie, Comisia de Inginerie Chimică, Comisia de Filologie, Comisia de Medicină, de Medicină Dentară sau Veterinară și încă multe altele.

Fiecare comisie și-a stabilit un set de reguli și criterii, aplicabile pentru conferirea titlurilor de CS I, CS II și pentru acordarea atestatului de abilitare. Pare tehnic, dar cu cât ai mai puține liniuțe după CS, cu atât e mai bine pentru tine. Iar atestatul de abilitare îți permite să te înscrii la un examen pentru conferirea gradului științific de CSI, dacă ești deja CSII sau să fii conducător de doctorat, în cazul în care îți dorești acest lucru.

Există diferențe fundamentale între criteriile trasate de comisii. Avem comisii la care contează doar articolele ISI, cu AIS mai mare de zero și ceva, și câteva citări în alte articole publicate în reviste cotate în Q1. Sunt comisii la care ai nevoie de cărți, capitole in carți, celebrele articole ISI, în calitate de prim autor sau autor corespondent, directorate de proiecte cu sume mai mari de un anumit nivel, citări, indici Hirsh din WoS sau Google Scholar, brevete,  articole publicate în reviste cu taxă sau fară taxă, lucrări publicate la anumite edituri, premii și distincții, factor de impact cumulat. Punctaje mai mici sau mai mari, după putință și după voință……..

Mulți cercetători își orientează activitatea de cercetare, și implicit rezultatele, în direcția atingerii obiectivelor trasate, prin criterii obligatorii, de comisia ce păstorește un anumit domeniu.

Dar ce faci când te bagi intre domenii? E ca la tren, numai că stai între vagoane.

Încurajăm sau nu interdisciplinaritatea? Cercetarea interdisciplinară cum o măsurăm? Punem rigla sau cântarul? Sau, fiind în era digitală, apelăm la satelit, teodolit și apoi aplicăm o regresie sau o analiză în R? Și bineînțeles, corecturile gramaticale le rezolvăm cu Chat GPT.

Te-ai băgat între vagoane, ai un peisaj frumos, îți flutură vântul prin plete (dacă le ai, la mine nu e cazul) dar ți se și lipește cămașa de piept iar pe spate te trece un fior rece. Unde te poziționezi, în ce  Pat al lui Procust, la Ingineria Resurselor Animale și Vegetale sau la Științe Economice și Administrarea Afacerilor? În ce cutie cu ghilotine trebuie să îți pui singur rezultatele tale, după 20 și un pic de ani de muncă? Și asta pentru a putea să apară și numele tău într-un tabel nenorocit ce urmează a fi transmis de colegii tăi, ce vremelnic fac parte dintr-un consiliu ce administrează activitățile din institulul ce-l slujești, conducerii Academiei Române, Filiala Iași.

Stau între vagoane, voi continua să stau între vagoane, voi face cercetare interdisciplinară pentru că satisfacția muncii este enormă. 

Rezultatele cercetării trebuie să iasă din vagoane, în acest tren al cunoașterii cele mai frumoase locuri sunt cele dintre vagoane.

Sursa foto: clubferoviar.ro

#Cesar #BuildingCesar #Excellence #ARFI #FILL #Cities2030 #Cesar2030