În 1994, am plecat din orașul copilăriei mele, Piatra Neamț, și am venit la Iași, la școala de studenți în filosofie. Și, pentru că orice plecare de acasă are ceva din experiența lui Nică de-al lui Creangă, îmi permit aici un surplus de alegorie și narațiune. Înainte de a pleca eu spre autogara de pe malul Bistriței, mama s-a simțit parcă datoare să mă petreacă cu o povață și mi-a spus atunci: în tot ce faci încearcă să fii liber. Pe de o parte, e un sfat destul de periculos pentru un tânăr plin de hedonisme, dar cred că, dincolo de excesele mele, ceva a funcționat pentru mine.
Prin anul 2010, la un institut al filialei din Iași a Academiei Române, mi-am adus aminte de sfatul primit în 1994 și mi-am exersat unul dintre mofturile pe care mi le puteam permite în exercițiul libertății din lumea academică. Cu sprijinul lui Teodor Dima și al lui Bogdan C. Simionescu, am înființat un departament de cultură și tehnologie digitală. Cu un nume destul de nătâng, pe măsura entuziasmului de atunci: Departamentul pentru Cercetarea Tehnologiilor Digitale Discursive.
Și, în această aventură, s-a prins și colega noastră, Irina Frasin. Doi absolvenți de filosofie, unul cu apucături de hermeneutică și altul cu pasiuni pentru filosofia culturii și Alexandru Macedon, s-au trezit, într-o zi, cu o cameră cu un mic hol și un mic departament în brațe.
Și prima întrebare nu a întârziat să apară. Încercând să desenăm linia strategică a departamentului, prima noastră întrebare de dezvoltare a capacității organizaționale a fost:
– Și, acum, ce, dracului, ne facem?
De la înălțimea incompetenței mele manageriale, am răspuns, bineînțeles, că nu știu. Poate pentru a salva momentul, Irina a avut atunci o îndrăzneală față de sine, pentru care îi rămân recunoscător. Mi-a spus:
– Codrin, eu aș vrea să fac un simpozion de antrozoologie. Dar nu cred că are legătură cu departamentul nostru de tehnologii digitale.
Îmi place să recunosc mereu faptul că m-am gândit atunci: ce-o mai fi și antrozoologia asta? Simplist spus, dar suficient deocamdată, antrozoologia reprezintă știința relațiilor om-animal. Nu știu dacă a fost vorba atunci despre un exercițiu de libertate sau despre o soluție la lipsa mea de planificare strategică, dar am zis: hai să încercăm. Și am sprijinit-o pe Irina în construcția proiectului ei de cercetare.
După ani buni de muncă, mai ales din partea Irinei, Simpozionul de Antrozoologie a ajuns la a șaptea ediție și reprezintă, acum, unul dintre cele mai importante evenimente din acest domeniu, în lumea noastră academică.
Îmi dau seama că întrebarea de atunci a venit în mod firesc: oare ce legătură are un simpozion de antrozoologie cu un departament de culturi și tehnologii digitale. Dar, la fel de firesc, răspunsul este unul în oglindă: departamentul nostru are privilegiul de a avea legătură cu Simpozionul Internațional de Antrozoologie.
Sub un astfel de semn ar trebui să se așeze și centrul nostru de excelență: departamentul Cesar.
#Cesar #BuildingCesar #Excellence #ARFI #FILL #Cities2030 #Cesar2030
