Favorizăm din ce în ce mai mult în noua scolastică diferențe care țin de vechea clasificare a cunoașterilor și științelor. Potrivit acesteia, orizontul cunoașterii este populat de științele naturii și științele omului. Dincolo de toate variațiile posibile și de adaptările pe transversală, de exemplu, în clasificarea cercetării în fundamentală și aplicată, gândirea sistemică din centrul Cesar2030 este interesată mai ales de hiatusul ca atare. De linia de demarcație, care uneori este un spațiu de joncțiune, dar, de cele mai multe ori, constituie un interval al rupturii.
Astfel, chestiunea în joc ridică o provocare metodologică și nu una simplă, ci chiar sistemică. În acest context, infrastructura materială și imaterială a centrului de excelență favorizează integrarea unei noi verigi pe lanțul epistemic. Astfel, pe traseul de la producția, transferul, și consolidarea cunoașterii, până la exprimarea și consumul acesteia, metodologiile Cesar susțin introducerea unei etape de analiză critică, pe care o vom numi deocamdată veriga hermeneutică.
Astfel, undeva între transferul și consolidarea cunoașterilor, tocmai pentru reușita acestora, se impune introducerea unei verigi hermeneutică, în baza căreia devenim atenți cu privire la modurile de înțelegere și la perspectivele ideologice pe care le favorizează o cunoaștere sau alta.
Astfel, de exemplu, dacă vorbim despre o cercetare în lingvistica brandurilor alimentare sau despre o tehnologie de împachetare ecologică a produselor alimentare, vom fi atenți în egală măsură, pe traseele sistemice ale verigilor hermeneutice, la întrebări critice de felul celor de mai jos:
- Ce moduri de înțelegere umanistă favorizează această cunoaștere?
- Ce strategii tehnice deschid practica și discursul acestei cunoașteri?
- Ce culturi și ideologii pune în chestiune o astfel de cercetare?
- Ce resorturi psiho-sociale sunt aruncate în joc?
- Care este strategia hermeneutică pentru o integrare sistemică a unui astfel de produs epistemic?
